Siguranța ambalajelor alimentare

Conținutul standardului de igienă al ambalajelor alimentare este imperfect

(1) Materialele de ambalare a alimentelor sănătoase nu au standarde unificate la nivel național, nu există în prezent standarde unitare pentru performanța materialelor de ambalare a alimentelor sănătoase, ci doar pentru un număr mic de produse se aplică regulilor standard, cum ar fi ambalajele flexibile conform GB/T10004-2008, foliile compozite din plastic, pungile, compușii extrudați uscați, „indicatorii de reziduuri de solvent” în prevederile corespunzătoare.

(2) Majoritatea standardelor de igienă pentru materialele de ambalare a alimentelor nu sunt aplicabile în prezent, tot mai multe tipuri de ambalaje alimentare. Pentru detectarea reziduurilor de solvenți, diferite țări au stabilit obiectivele acestora. În GB/T10004-2008, pentru ambalarea foliilor compozite din plastic, pungilor și compușilor extrudați uscați, „principalele prevederi privind cantitatea reziduală de solvent standard nu este mai mare de 5 mg/m2, dar nu se specifică ce tip de solvent este necesar; nici cantitățile de solvent nu sunt clasificate mai detaliat în intervalul de 5 mg/m2. Standardul național de sănătate interzice, de asemenea, utilizarea plasticului uzat ca materie primă pentru producția de recipiente alimentare din plastic. Există însă și o mai mare ascundere a riscului, deoarece recipientele alimentare din plastic sunt fabricate din materii prime industriale. Pentru limita indicelui standard pentru recipientele din plastic este prea laxă, comitetul național de standardizare lucrează în prezent la actualizarea și îmbunătățirea standardelor.

(3) Majoritatea standardelor de produs pentru materiale de ambalare nu se limitează la cerințele de detectare a reziduurilor de solvent, ci descriere standard a unor indici senzoriali simpli, cum ar fi faptul că materialul de ambalare nu trebuie să aibă un miros specific, lichidul de ambalare nu trebuie să aibă un miros specific etc., ci nu există cerințe cantitative specifice privind indicatorii. Ambalajele alimentare prezintă inevitabil solvenți reziduali în procesul de producție. În procesul de imprimare prin gravură a materialelor compozite din plastic și al compușilor uscați cu solvent, este necesară utilizarea unei cantități mari de solvenți organici, cum ar fi toluenul, acetatul de etil, etilcetona etc., în conformitate cu cerințele procesului, solventul din procesul de producție trebuie să se evapore, dar, din diverse motive, în producția propriu-zisă va exista întotdeauna mai mult sau mai puțin solvent volatil, cunoscut sub numele de solvenți reziduali. Solvenții reziduali sunt o combinație a mai multor tipuri de solvenți. De obicei, când conținutul de solvenți reziduali este sub o anumită valoare prag, simțul olfactiv nu îl poate simți, dar reziduurile ridicate de solvent pot fi percepute prin simțuri. Folia de plastic PVC (PVC) are repercusiuni puternice asupra mediului domestic. 《GB9681— Standardul de sănătate din 1988 privind produsele de turnare din PVC pentru ambalarea alimentelor „într-o prevedere specifică, conținutul de monomer de clorură de vinil este mai mic sau egal cu 1 mg per kilogram. O compoziție de monomer de clorură de vinil conținută în folia alimentară din PVC contribuie la carcinogenitatea organismului uman. Uniunea Europeană, Statele Unite și Japonia au interzis utilizarea acestui produs în scopuri alimentare. Actualizat de mai multe ori, dar în principal pentru a modifica unii dintre acești parametri. „Evenimentele privind folia alimentară și pe tot parcursul; Încă o dată, standardele relevante ale țării noastre au expus întârzierea lucrărilor. Prin urmare, este imperativ să se dezvolte un indice cantitativ pentru detectarea reziduurilor de solvenți din materialele de ambalare a alimentelor.